Scris de: Profesor Anca Elena CORDEA (Istorie)
Colegiul Național de Informatică „Carmen Sylva”, Petroșani, Hunedoara
9 martie 2020, ziua în care s-a decis, cumva, viitorul anului școlar 2019 – 2020. Bucurie în rândul copiilor, care le-a mai pierit între timp, căci acum le este dor de școală, de colegi, de profesori sau pur și simplu vor doar să iasă din casă, nedumerire, teamă, nesiguranță in rândul adulților, părinți sau cadre didactice, deopotrivă.
Și, din 11 martie am început munca – munca serioasă, în mediul on-line. Ne-am mobilizat frumos și noi și elevii noștri, în multe cazuri chiar și părinții și ne-am apucat de treabă! Cum? Cum am putut fiecare, cu ce am avut … și noi și elevii, pentru că nu este ușor, luat așa pe sus de Covid să te … reinventezi, să te reorientezi…
Messenger, Whatsapp, Zoom, Platforma Classroom, toate acestea ne-au ocupat cea mai mare parte din zi si uneori și din noapte, căci legătura noastră cu elevii nu s-a oprit in momentul in care am terminat lecția on-line. Noi știm, simțim, prin natura meseriei, prin vocație, prin dăruire și implicare, cu sufletul, că elevii noștri sunt și copiii noștri. Mai ales in aceste momente ei au nevoie de noi, au nevoie să știe că ii susținem, că le suntem aproape, că TOTUL VA FI BINE!
Să revenim la lecții, căci sunt prioritare, iar educația copiilor noștri nu se oprește pentru că România este în izolare. Personal, am considerat că, mai ales acum, este nevoie ca ei, copiii mei, să mă simtă aproape de sufletul lor, să nu îi incarc cu foarte multă materie și cu exagerat de multe sarcini de lucru, căci nu au in orar doar Istorie, să le trimit informații diverse și sub diferite forme pentru ca ei să iși însușească cunoștințele într-un mod cât mai variat și mai plăcut, să aibă libertatea de a alege momentul când să lucreze … până la urmă, dacă e școală altfel, păi să fie altfel, dar neapărat cu plăcere și din plăcere și atunci rezultatele vor fi pe măsură, indiferent de ora din zi sau din noapte, în care erau rezolvate sarcinile de lucru.
Și, spre marea mea bucurie, mi-a reușit. Dragalașii mei, căci așa îi alint eu, au fost receptivi, mi-au transmis că le-a plăcut forma noastră de comunicare și au demostrat asta prin prezența și activitatea de la orele on-line, prin rezolvarea corectă și rapidă a fișelor de lucru, prin toate activitățile realizate împreună în această perioadă. Nu este ușor, dar am demonstrat, eu, ei si părinții lor (căci multe dintre aceste lecții on-line s-au desfașurat și cu părinții aproape, ceea ce, dacă e să mă întrebați pe mine nu e rău deloc) și că nu este imposibil!
Sunt dirigintă, sunt mămica de la școală a 20 de copii senzaționali, frumoși, deștepți, zglobii și activi. Ce am facut cu ei ca să îi țin uniți, să nu piardă contactul cu școala, cu profesorii sau chiar unii cu alții? Am păstrat mereu contactul cu ei și cu părinții lor, asta făceam de dinainte de Covid, așa că nu ne-a fost foarte greu din punctul acesta de vedere. I-am dojenit atunci cand am aflat că lipsesc de la ore și, ca să îi stimulez, le-am promis că o să mă joc cu ei on-line jocurile acelea ale lor de pe X-box – recunosc, foarte greu pentru mine, dar promisiunea se respectă, iar ei știu asta. Am depănat amintiri de la școală pe Classroom meet, ne-am uitat pe pozele pe care le avem împreună, ne-am făcut planuri pentru atunci când ne vom revedea, activități care ne-au binedispus maxim si ne-au dat un vibe pozitiv…. altfel facem ore dupa o repriză bună de râs și voie bună.
Să nu aveti senzația că a fost sau este ușor. M-am lovit de o gramadă de situații. Sunt profesor de Istorie, așa cum v-am spus și, deși folosesc foarte mult în activitatea mea didactică calculatorul, nu am știut mereu cum să îl stăpânesc. Am avut nevoie de ajutor și am oferit la rândul meu sprijin colegilor, elevilor, chiar și părinților. Ne-a fost mai ușor pe messenger si whatsapp, pentru că știam deja cum să lucrăm pe ele, pentru că deja aveam grupuri formate, apoi am descoperit Classroom-ul și am început postarea lecțiilor acolo. A fost mai greu la început, dar i-am convins pe elevi, pe unii, recunosc, că trebuie sa evoluăm și chiar dacă e greu și nu foarte la îndemână, perseverând, vom reuși. Suntem pe drumul cel bun, deși mai avem încă de lucru!
Mi-am împărțit device-urile cu fiul meu, căci și educația lui este importantă pentru mine, firesc. Ce probleme am întâlnit ca părinte? Probabil aceleași pe care le-a întâlnit orice părinte în aceste zile … plictiseala, refuzul de a face temele la timp, pe principiul că poate și mai târziu puțin, multe ore de tabletă si jocuri pe calculator. Așadar, a trebuit să mă reinventez și ca părinte și să găsesc jocuri pe care să le jucăm în familie, ca să rup cumva legătura copilului cu calculatorul și tableta / telefonul. Greu, dar nu imposibil! Și chiar frumos!
Ca o concluzie la toată această experiență? Muncă, multă muncă, determinare, inspirație, frumos, dor, altceva, dar vreau la școală! Și eu și copiii!
