Alexandru Iacob, profesor de Geografie la Colegiul Național ’’Petru Rareș’’ din Piatra Neamț a avut curajul să răspundă la o serie de întrebări care ne-au ajutat să aflăm mai multe despre ce înseamnă pentru acesta profesia de cadru didactic.
1. Ce te face om?
Sensibilitatea la necazurile celor din jur și nevoia pe care o simt de a lua apărarea celor vulnerabili.
2. Zi-ne ceva ce numai prietenii știu despre tine.
Dificilă întrebare… Hai să zicem pasiunea mea pentru tehnologie, chiar mai mult decât pasiunea pentru geografie.
3. Când și de ce te-ai decis să devii profesor?
A cam venit de la sine. Voiam să studiez geografia, dar și limbile străine și s-a întâmplat că, în 1984, când am dat admiterea la facultate, a existat specializarea geografie – limbi străine (germana, în cazul meu), așa că am putut să le împac. Dar nu aveam de gând să lucrez în învățământ. Visam la ceva legat de turism, să pot călători. Fiind perioada comunistă, au rămas doar visuri și am fost nevoit să fac ce se putea cu specializarea studiată: învățământ. E drept că, după ce am luat contact cu domeniul, i-am dat de gust. ????
4. Cum ai rezistat până acum?
Geografia e o disciplină plăcută elevilor, așa că nu a trebuit să fac mari eforturi. Am avut și șansa unor elevi deosebiți, mai ales la Colegiul Național ’’Petru Rareș’’. Am avut cu cine să port discuții elevate, să fac performanță și să desfășor activități extrașcolare deosebite. În plus, m-am reinventat pe parcursul celor 35 de ani de carieră, atât în privința modului de lucru la clasă cât și prin introducerea unor discipline opționale care au prins la elevi: Hazarde și riscuri în lumea contemporană, Limba germană – curs practic, Totul despre bani ș.a.
5. Cum arată o zi în care pleci fericit și recunoscător acasă de la școală, așa ca și cum ai pluti?
Sunt foarte rare astfel de zile… probabil atunci când aflu despre vreun rezultat excepțional al unui elev de-al meu la olimpiadă sau la alte competiții școlare.
6. Ce ți-ar plăcea să aduci în școala ta și încă nu ai putut sau nu ai avut curajul să faci?
Din fericire am adus cam din toate: personalități din diverse domenii, dar și drone, roboți, imprimante 3D. Dar mi-ar plăcea să avem o fermă vegetală verticală pe care să o administreze chiar elevii, fiind și beneficiarii produselor.
7. Ce crezi că admiră elevii tăi la tine?
Cred că modul relaxat și creativ în care desfășor majoritate orelor, faptul că încurajez discuțiile care au legătură și cu alte domenii decât ceea ce este strict prevăzut de programă.
8. Cum crezi că inspiri cel mai mult elevii să iubească școala?
Tocmai prin deschiderea intelectuală despre care am vorbit mai sus.
9. Cum îi ajuți pe elevii tăi să fie pregătiți pentru viață?
Le povestesc frecvent întâmplări relevante din propria mea viață sau din viața unora dintre foștii mei elevi. De pildă, îi îndemn spre antreprenoriat vorbindu-le despre succesele dar și despre nereușitele unor absolvenți pe care îi cunosc.
10. Povestește-ne un moment de maximă bucurie alături de elevii tăi.
În 2015, o echipă de circa 30 de elevi ai Colegiului Național ’’Petru Rareș’’, pe care am coordonat-o, a obținut un premiu de 100.000 dolari acordat de guvernul Emiratelor Arabe Unite pentru un proiect de sustenabilitatea energetică aplicat la școala noastră. Cu acei bani am instalat panouri solare, am izolat termic unul din corpurile liceului, am înlocuit becurile clasice cu LED-uri și am făcut achiziții pentru laboratorul de inventică al liceului.
11. Acum, la final, spune-ne care sunt valorile tale și care este un principiu după care îți ghidezi tu viața.
Cea mai importantă valoare este să-i protejez pe cei la care țin. Cred în onestitate, dar asta nu înseamnă că sunt naiv și că mă destăinui oricui. Cred în forța perseverenței și a pragmatismului chiar și atunci când sunt aplicate pentru atingerea unor idealuri nobile.
