Scris de: Anca Flavia ROȘU
Școala Primară Rediu, Vaslui
Prin această prezentare nu doresc să fac o pledoarie la învățarea online, dar permanent , în activitatea mea didactică m-am coordonat după sloganul “Fă rai din ce ai!“și, de aceea voi aduce în atenția celor care vor citi aceste rânduri, câteva din trăirile mele în demersul învățării online cu orice preț.
În vremurile actuale, într-o stare de urgență neprevăzută nici în cele mai urâte scenarii este necesar să ne adaptăm din mers. Mai mult cu rele decât cu bune, zilnic creez situații de învățare, modific, iar revin asupra acestora și improvizez în funcție de cererile părinților în mod special, apoi după nevoile elevilor, care sunt activi online.
Am avut surpriza să fiu provocată în a găsi soluții de operare online chiar în timpul unei sesiuni ZOOM, unde eram începătoare – de la încadrarea în timpul impus de aplicație, la intrarea în același timp pe vorbit a tuturor elevilor activi sau în dispariția bruscă a unor participanți la sesiune. Eeei, multe stângăcii! Dar aceste derapaje, m-au stimulat să fac următoarea sesiune de întâlnire, cu colegii profesori din cancelarie, pe care i-am provocat la intrare pe această aplicație, gândind că aceștia îmi vor mai da câteva informații referitoare la anumite setări care pot fi făcute ca să nu mai fie inadvertențe în timpul meetingurilor ulterioare. Stupoare! Nimic nou! Atunci m-am mobilizat mai intens prin căutări de tutoriale, cu creionul pe hârtie, cu mouseul lângă, încât mă trezeam că doream să scriu cu mouse-ul și să mut cursorul cu pixul! Nu a fost ușor! Dar dacă îmi doresc și în aceste condiții să fiu cadru didactic eficient mă încăpățânez să le fac atractive cursurile online și educative. Chiar dacă numai aș posta zilnic anumite descărcări de pe diverse surse media, tot aș avea nevoie de timp să le pun într-o coerență, să fie integrate, să urmăresc programa școlară, planificarea , pe cât e posibil, să construiesc un scenariu didactic de urmat cu noțiuni așezate în continuitate cu ceea ce și-au însușit deja elevii.
Eu sunt învățătoare la clasa I. Consider că, la nivelul acestei clase în care alfabetizarea este activitatea de bază, precum și operarea cu numere până la 100 doar, realizarea relațiilor matematice, dacă învățătorul nu se străduiește să facă tot ceea ce poate cu toate resursele unui cadru didactic dăruit, va avea urmări pe termen lung la toate clasele care vor urma cu această generație. Elevii clasei sunt dintr-o suburbie a orașului în care locuiesc. Este o zonă defavorizată. Familiile de aici , într-un procent de 70% sunt beneficiari ai ajutorului social, deci nu au resurse necesare învățării online. Activi sunt 9 elevi din 13 înscriși în clasa pe care o coordonez.
Niciodată nu am avut părerea că am lucrat destul la clasa I, în toată cariera mea de 25 de ani, la catedră. Cu atât mai mult, în condițiile de acum, eforturile din partea mea sunt mari, dar ce poate fi mai frumos decât o temă bine făcută , fotografiată de către părintele care e interesat de viitorul copilului său?
O zi din viața de cadru didactic începe la ora 6.30, după rugăciunea de dimineață. Deschid PC ul, încă nu am laptop sau cameră web, microfon- conectate la calculator. În același timp, verific bateria telefonului (folosesc un telefon Nokia de 4 ani, care nu are prea mult spațiu de stocare) și țin telefonul la încărcat pentru a putea discuta cu părinții, cu elevii. Poate aș fi investit anterior în resurse IT dacă știam ce mă așteaptă.
Dar să revenim la program:
-verific orarul pentru ziua în curs;
-schițez un plan de lecție prevăzut pentru fiecare disciplină, după ce analizez planificarea (precizez că acum fixez, consolidez cunoștințele acumulate anterior de elevii pe care mi-i cunosc foarte bine ca nivel de acumulare de competențe);
– dacă în ziua precedentă am făcut deja recomandări elevilor verific materialele respective, deschid, urmăresc cu atenție din nou materialele recomandate și îmi fixez ceea ce pot discuta cu elevii, dacă nu, caut ad-hoc pe motoarele de căutare ceea ce mă interesează;
– dacă unii părinți mi-au trimis destul de târziu fotografii cu ceea ce au lucrat elevii (ceea ce se întâmplă foarte des, am avut fotografii cu teme și la ora 23, spre exemplu), intru pe acestea, le analizez și trimit recomandări de corectare a greșelilor, în privat pe adresele de messenger sau pe whatsapp ale părinților, nu pe pagina de grup a clasei. Astfel, evit departajarea elevilor, iar părinții pot conștientiza că ai lor copii se pot corecta în timp. Le explic deseori că “Omul învață cel mai mult în viață din greșeli“.
– pe la ora 7.30 servesc micul dejun și o cafea tare, apoi mă pregătesc pentru întâlnirile cu părinții elevilor, în special. Acord importanță și ținutei din timpul întâlnirilor, mai ales dacă accesăm varianta video. Permanent am căutat să mă prezint în fața elevilor mei, de-a lungul timpului, într-o manieră decentă, plăcută, atractivă pe cât posibil. În cea mai mare parte a timpului cât iau legătura cu elevii, părinții sunt de față. Asta mă bucură! Nu este zi să nu vorbesc cu fiecare elev, să le aud vocile, să îi simt din voce, dacă fac ceea ce fac din obligație față de doamna sau ca să nu își supere părinții. Sunt la dispoziția elevilor telefonic sau video, în funcție de cereri, începând cu ora 8.00, dar elevii încep să fie activi după ora 9, având în vedere că ei sunt mici ca vârstă.
– până spre ora 12-12.30, deseori se depășește timpul, învățarea online este activă, solicitantă, cerând și dispoziție de a comunica asertiv, manierat, responsabil, coerent cu părinți și cu elevii.
– după ora 12, postez pe grup temele de făcut pentru a doua zi și materialele pe care să le parcurgă(filme, tutoriale, prezentări power point, jocuri distractive în strânsă legătură cu ceea ce am discutat până la ora 12, după orar, bineînțeles)
– servesc prânzul în jurul orei 14, apoi încep din nou căutări, verific adresa de mail, ordinele de serviciu, realizez raportul zilnic cu dovezile cerute de conducerea școlii sub formă de capturi de ecran, printscreen etc;
-după ora 15 intervin și alte discuții cu alți colegi, împărtășindu-ne din experiențe, bune practici sau confesându-ne referitor la eșecuri, care sunt presărate ici-colo în activitatea noastră, dar găsim soluții să trecem peste;
– particip și la webinarii organizate de Inspectoratul școlar când acestea sunt organizate , urmăresc diverse tutoriale pentru a mă perfecționa în operări pe calculator, mă interesez și la cunoștințe cu nivel avansat în informatică etc;
– pe toți elevii, înainte de vacanța de Paște, i-am înregistrat pe platforma Evaluareinteractivă.ro. Verific și această platformă, monitorizând cât și cum au lucrat elevii .
– pe tot parcursul după amiezii primesc feedback-uri de la elevi, trimise de părinți. Mă bucură mult când aud notificările de pe grupul clasei, cărora le-am setat un anume sunet, pentru diferențiere. Unii se și înregistrează cu cântece învățate, alții cu pași de dans, experimente etc. De multe ori, până târziu în noapte primesc feedback.
Cam așa se desfășoară o zi de lucru!
Pentru elevii care nu au nici telefon, nici măcar curent electric țin legătura prin mediatorul școlar. Investesc financiar în a le printa set de fișe la un magazin din apropiere (starea de urgență m-a prins nepregătită și fără imprimantă acasă, deoarece aveam toate resursele la școală). Mediatorul școlar le duce fișele la domiciliile elevilor, iar aceștia le rezolvă pe parcursul unei săptămâni. Tot mediatorul școlar le preia,discută cu ei referitor la ceea ce ar trebui să aflu eu .Când primesc fișele de lucru le verific, le evaluez , apoi totul se repetă cu alte sarcini de lucru. Greu, dar și acești elevi trebuie să învețe!
În concluzie, pas cu pas mă adaptez în învățarea online!E dificil, solicitant, dar dacă ne lăsăm ghidați de dragostea, dăruirea pentru ceea ce facem, nimic nu este imposibil! E o generație de elevi care trebuie direcționată, coordonată, asistată mai mult ca oricând!
