”COVIDUȚ” – NOUL PRIETEN AL PROFESORILOR, ELEVILOR ȘI PĂRINȚILOR

Scris de: Profesor Consilier Școlar Loredana NOVAC

CJRAE Vaslui (Școala Gimnazială Elena Cuza/Școala Gimnazială Al.I Cuza,Vaslui)

    Menționez încă de la început că scriu cu emoție despre noul meu prieten ”Coviduț”. Este și va deveni al nostru, al tuturor, doar că fiecare îl va cunoaște în maniera lui, iar El prieten bun cum este, ne va da fiecăruia dintre noi, ceea ce aveam nevoie, fiecare, în materie de învățare, datorie, credință. 
    Probabil, ca moment temporal să definesc apariția, neașteptată, surprinzătoare a acestuia ar fi data de 10 martie 2020, o zi altfel, în care știam că de mâine, pentru cel puțin o lună de zile nu voi mai vedea elevii, colegii, părinții cu care eram într-o relație morală, psihologică, emoțională. Era singurul lucru cert în acel moment, restul devenise o confuzie, nesiguranță, o aglomerare de gânduri, stări extreme, de neliniște, de agitație...așa a fost prima săptămână.

 Odată cu clarificarea aspectului activității educaționale, cu RECOMANDAREA, și nu cu OBLIGATIVITATEA,  de a continua activitățile în mediul on-line nu am stat pe gânduri de două ori, cum s-ar zice. Imediat am făcut apel  pentru se realiza grupuri pe WhatsApp pentru disciplina pe care o predau, educație socială și la toate clasele în calitate de consilier școlar. Și ne-am continuat lecțiile pe grupurile noastre, trasând sarcini, ajutându-ne de alte resurse digitale – manualul digital, platforme cu materiale educațioanale.

    Elevilor le-a plăcut de la început și această interacțiune a noastră în on-line, așa cum era și cea din clasă. Aș putea spune mai mult emoționată pentru mine, cu niște fluturași în stomac atunci când se apropria ora cu ei. Ca profesor consilier școlar, am încercat alături de ei să nu ne axăm atât de mult pe această formă on-line, ci să ne sprijinim în continuare, să comunicăm, pentru că, ei, elevii mei, nu meritau să se simtă abandonați, și cred că frica mea inconștientă a fost să nu fiu abandonată de ei. Sentimentul de siguranță trebuia să existe și în relația noastră virtuală.

    Și dacă ne aducem aminte bine de Piramida lui Maslow, vom consta încă o dată că siguranța este nevoia noastră fundamentală. Iar eu, ca profesor aveam în continuare datoria să arăt măiestrie, tact, competență pedagogică, într-un cuvânt har...cum îl arăți în mediul on-line???????? E clar că nu se poate. Pentru că în învățământul on-line este vorba despre ”altceva”, o altă rețetă educațională, un alt context și până și rolul profesorului se schimbă. Dacă până acum profesorul era ”maestru”, acum ”maestru ”este elevul.     

    Eu, profesorul, voi fi doar cel care FACILITEAZĂ învățarea, restul îi va aparține elevului maestru. Sincer nu mă gândesc la mine, eu voi învăța să folosesc după un algoritm platformele educaționale, dar ei, COPIII  MEI, vor trebui să învețe ARTA DE A ÎNVĂȚA. 
    Ceea ce fac acum nu se numește învățare online, nici pe departe, mă bucur mai mult că această epocă are la îndemână tehnologia pe care noi o putem folosi pentru a oferi suport elevilor, îndrumare, sugestii, direcții și nu în ultimul rând de a fi noi, deschiși, de a-i încuraja, de a le spune să zâmbească, chiar și în fața ecranului, de a-i complimenta, de a le oferi feedback pozitiv. Și da, în tot acest timp am reușit și am făcut proiecte împreună, și nu lecții...am construit și am obținut produse educaționale frumoase.

   Ca resurse online am utilizat platforme WhatsApp, Messenger, platforme locale implementate de Inspectorat, înregistrările audio, fotografiile. Apropo, este atât de plăcut să le auzi vocile la ora 9.00, că nici nu ai cum să le confunzi. Un lucru este cert,  nimeni nu părășeste platforma până nu spune cum se simte, cum s-a simțit în ora noastră virtuală și niciodată nu ies de pe platformă până nu le spun că ”MI-E DOR DE VOI!!!!! VĂ ÎMBRĂȚIȘEZ PE TOȚI ȘI SUNTEȚI CEI MAI BUNI!”.

    De ce este ”Coviduț” un prieten bun? Pentru că m-a ajutat să îmi exprim  sentimentele față de ei, pentru că în spatele ecranului sunt eu, autentică, și pot să devin un profesor și mai bun decât eram. ”Coviduț” nu mă sperie, ci mai degrabă a venit să ”resuscite” acest sistem înrădăcinat în ”hârtii și conveționalisme”. Și da pot spune, copiilor este le este DOR de colegi-  singurii lor prieteni, de profesori – singurii care mângâiau, de școală – un loc al lui ”banca lui”, până și de drumul lung și noroios, de încălțările deteriorate sau chiar lipsă , de masa caldă care pentru mulți dintre ei era singura masă, de orele la care erau stresați, de orele la care râdeau mai  mult de profesor și cu profesorul, de ghiozdanul foarte greu pentru unii, sau de cel mai puțin la modă și mai gol pentru alții, dar  MAI PUȚIN LE ESTE DOR de programele școlare, de concursurile școlare, de examene, de lecții lungi și interminabile, de integralele cât o tablă și lista poate continua. Așadar eu mă bucur și pot spune ”BUN VENIT ÎN VIAȚA MEA, COVIDUȚ”. 
   Acest lucru încerc prin mijloacele on-line pe care le am la îndemână să-i îndemn pe elevi să se ”împrietenească” cu Coviduț, să-l accepte în viața lor cu tot ce a adus, să se adapteze și să continue să viseze.

   Dacă ar fi să definesc ” Covid-ul” sistemului educațional ca și simptome ar fi: SCHIMBARE, INSPIRAȚIE, CRETIVITATE, AUTENTICITATE, ÎNVĂȚARE.  Oare câți dintre noi vom fi asimptomatici, simptomatici sau grav bolnavi cu aceste simptome ? Răspunsul îl vom primi fiecare și noi toți, după trecerea pandemiei. 
Nimic în viață nu este întâmplător. Și această întâmplare are legătură cu ”Coviduț”. Cu două săptămâni în urmă de a se declanșa această stare, am realizat împreună cu elevii un exercițiu de creativitate. Și i-am întrebat: ”Cum credeți că ar arăta viața voastră dacă de mâine școala s-ar închide, nu ar mai exista?”. Wouuu!!!!!!!!!!! Răspunsurile au  venit și multe, nerăbdători și chiar fericiți că măcar și-au putut imagina că școala nu ar exista. Știți cum arăta??? Exact ca acum, o lume virtuală, cu multe jocuri, filme, aplicații, sport, dormit până foarte târziu, întâlniri cu prietenii afară, dar și timpul cu părinții, să picteze, să citească, să danseze, într-un cuvânt să fie liberi. 
    Prin urmare haideți părinți, profesori, adulți să-l lăsăm pe Coviduț să -și ducă misiunea până la final – DIGITALIZAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ȘI ÎNVĂȚAREA ON-LINE.