Astăzi vă prezentăm un om dedicat, un cadru didactic care pune accentul pe nevoile tinerilor și pe comunicare în interacțiunea de la clasă. Felicia Alexandru, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ’’Radu Greceanu’’ din Slatina este motivată să își ajute elevii să descopere resursele de care nu știau că dispun pentru a-și valorifica la maximum potențialul.
1. Ce te face om?
Te face om dorința de a fi empatic și altruist, darul de a-i înțelege pe cei din jur și de a empatiza cu ei, oferindu-le din timpul tău pentru a-i asculta și a-i ajuta.
2. Zi-ne ceva ce numai prietenii știu despre tine.
Doar prietenii știu că în spatele jovialității mele incandescente este, de fapt, o persoană pe care viața a încercat-o mereu.
3. Când și de ce te-ai decis să devii profesor?
Am decis să devin profesor încă din copilărie. E în natura firii mele să-i ajut pe ceilalți și reușitele școlare ale elevilor mei m-au determinat întotdeauna să le transmit necondiționat cunoștințele și să-i ajut să se depășească pe ei înșiși, să-și forțeze limitele și să atingă acel ideal în profesie/ viață care să le ofere satisfacții.
4. Cum ai rezistat până acum?
Am rezistat datorită elevilor mei care au crezut în mine și pe care i-am ajutat să ajungă oameni mari. Profesorii au fost dintotdeauna considerați o categorie socială de neluat în seamă din punct de vedere salarial și nu numai. Mai ales în prezent. Când ai de-a face cu o programă rigidă, învechită, când trebuie să le insufli elevilor dorința de a citi, de a se cultiva pentru ei înșiși și nu pentru a promova un examen național, când rezultatele elevilor tăi te fac mândru și-ți aduc bucurie, atunci înseamnă că tu, ca profesor, ți-ai atins scopul. Dac-ar fi s-o iau de la capăt, tot profesor aș deveni.
5. Cum arată o zi în care pleci fericit și recunoscător acasă de la școală, așa ca și cum ai pluti?
Acea zi în care plec de la școală fericită și recunoscătoare, ca și cum aș pluti este ziua în care, intrând la clasă, descopăr că mai multe perechi de ochi mă privesc intens, cu interes, captivați de ceea ce le spun, curioși, interesați să absoarbă toată informația și să nu simtă că ora s-a încheiat și pauza a venit.
Apoi ziua în care se afișează rezultatele la examenele naționale ( Bac sau EN), mesajele primite de mulțumire, bucuria lor că au luat peste 9, dorința de a împărtăși cu mine reușita, strălucirea din ochii lor… toate astea sunt, pentru mine, de neprețuit. Este bucuria lucrului bine făcut.
6. Ce ți-ar plăcea să aduci în școala ta și încă nu ai putut sau nu ai avut curajul să faci?
Mi-ar plăcea ca orele de limba și literatura română să se desfășoare altfel, într-un cadru nonformal, sala de clasă să fie organizată altfel, cu bănci viu colorate, așezate asimetric; ideea de a sta pe jos, în semicerc, de a lectura împreuna și de a discuta pe marginea celor citite. Mijloacele moderne de învățământ nu ar trebui să lipsească din nicio școală, pentru că elevii sunt mult mai atrași și motivați. Să existe ore de dezvoltare personală, de debate, sa înceapă ora de curs cu jocuri de ice breaking ori de câte ori profesorul simte că energia a scăzut, să propună pauze prin joc.
7. Ce crezi că admiră elevii tăi la tine?
Elevilor mei le place că sunt comunicativă și apropiată de ei, ca o persoană care se coboară la mintea lor și-i înțelege. Din acest punct, când le-ai câștigat încrederea, e mult mai ușor să-i faci să învețe.
8. Cum crezi că inspiri cel mai mult elevii să iubească școala?
Poți inspira prin exemplul personal, prin sfaturi motivaționale care să-i determine să învețe pentru ei, pentru a fi buni mai târziu în domeniul ales.
9. Cum îi ajuți pe elevii tăi să fie pregătiți pentru viață?
Prin discuții interactive, prin proiecte extracurriculare, prin excursii sau tabere tematice, prin implicarea în activități de voluntariat.
10. Povestește-ne un moment de maximă bucurie alături de elevii tăi.
Un moment de maximă bucurie este reușita la examene, fie naționale, fie de admitere, dar și plecarea la drum, într-un nou proiect care le stârnește spiritul de aventură și curiozitatea.
11. Acum, la final, spune-ne care sunt valorile tale și care este un principiu după care îți ghidezi tu viața.
Consider că educația este necesară atât pentru progresul societății, dar, mai ales, pentru realizarea sinelui. Orice profesor trebuie să aibă valori morale solide pe care să le poată transmite și elevilor săi: cinstea, dorința de a face bine, dreptatea, echitatea, sinceritatea.
Principiul meu este simplu: ajută-i pe elevi să se descopere pe sine și să progreseze și, în acest fel, te ajuți și pe tine însuți și crești odată cu ei.
